RSS

Category Archives: Cu mâncare

Anason cu lapte

logo intreg

Momentul mult așteptat. Nu este o nouă rețetă, ci numele noului meu blog. 😀 Și cu ocazia asta am dezvăluit condimentul secret: anason, mai exact anason stelat. Este originar din Nordul Vietnamului și sudul Chinei și mai poartă denumirea de anason chinezesc sau indian. Nancy, erai pe aproape. Pentru cei care ați mai intrat pe aici săptămâna asta știți că am pornit un concurs luni în care v-am provocat să ghiciți condimentul din noua denumire și că în curând mă voi muta în casă nouă.

Așadar vă invit să fiți alături de mine, cum ați fost și până acum, pe http://anasonculapte.ro/.

prtsc blog nou

Aș vrea să le mulțumesc în primul rând celor doi băieți drăguți care m-au ajutat și suportat în ultimele luni cu designul, Alin C., și programarea, Alin I. Mulțumesc băieți! Ei sunt “vinovați” pentru ce veți vedea pe noul blog și eu nu pot să spun decât că m-au făcut foarte fericită. Însă acum urmează testul suprem și anume părerea voastră. Blogul o să fie îmbunătățit în continuare astfel încât să devină cât mai util și atractiv pentru cei care îl vizitează. Ce vă promit momentan este un layout personalizat, mai frumos și modern, poze mai profi pe care le veți putea vedea și separat de postări în rubrica Galerie Foto și noi rețete care să vă facă poftă de mâncare și de gătit: mese rapide, ușor de preparat și gustoase, party foods, deserturi pentru plăceri vinovate și altele. V-am făcut curioși? Ne vedem atunci pe http://anasonculapte.ro ca să continuăm aventura culinară împreună iar numele câștigătoarei îl găsiți aici. Mulțumesc tuturor pentru participare și pentru condimentele la care v-ați gândit pentru numele blogului. M-am bucurat să văd cu ce m-ați asocia și cât de creativi puteți fi. Vor mai urma și alte concursuri, so stay tuned.

A venit însă momentul cel mai greu pentru mine – despărțirea de Bucătăria Cristinei (nu chiar de tot) – pentru că m-am atașat foarte mult de puișorul meu pe care l-am văzut în timp cum crește ca acum să se transforme în ceva nou și cu adevărat special: capitolul 2 – Anason cu lapte. Goodbye for now.

Pe voi vă aștept cu mare nerăbdare acolo!

Cu drag,

Cristina

 

Tags: , , , ,

2 ani cu surprize

DSC_0789

Și uite așa au trecut doi ani de blog, de gătit, de planificat rețete și nu în ultimul rând de savurat bunătăți. Mi-a plăcut și în consecință va mai urma. 🙂 Eu sunt fericită și sper ca asta să vă bucure și pe voi. Vă mulțumesc mult pentru că mi-ați fost alături și ați făcut procesul mai plăcut.

Vestea cea mare este că am două surprize pentru voi. Prima constă în faptul că mi-am cumpărat domeniu pe .ro și mă mut în casă nouă. Hooray! În plus, îmi voi schimba și numele blogului. Mie îmi plac shimbările iar aceasta este binevenită și sper că de bun augur. Am vrut ceva diferit, mai deosebit și drăguț iar după ceva brainstorming am venit cu o nouă denumire care îmi place foarte mult și cred că mi se potrivește mai bine. O s-o aflați în curând odată cu lansarea.

Așa ajung și la supriza cu numărul doi care este un mic giveaway: 12 cupcakes gătite de mine. Vă invit la un concurs pentru a intra în posesia lor. Tot ce trebuie să faceți este să răspundeți la întrebarea “Ce condiment va face parte din denumirea noului meu blog?”. Lăsați un comentariu la acest post pe blog și prima persoană care ghicește va primi desertul! Detaliile le stabilim după, însă vă promit că premiul va ajunge la destinație proaspăt, în condițiii bune și va fi livrat în persoană. Sunt foarte curioasă care vor fi răspunsurile voastre.

Marea dezvăluirea a noului blog o voi face aici și vă voi direcționa către numele câștigătorului/câștigătoarei acolo. Aveți timp până vineri, ora 12:00. Aștept cu drag comentariile voastre. Spor la ghicit!

 

Tags: , , ,

Fusecuri de poveste

Există un tărâm fermecat la care toți visăm. Cu ochii deschiși sau noaptea târziu. Este un loc unde ne-am dori să ne aflăm atunci când ne simțim din nou copii și avem poftă de joacă. Ni-l imaginăm doar și suntem acolo.

Acesta este locul meu magic: Pădurea Neagră de Fursecuri. Ca să ajungi acolo trebuie să treci prin Luminișul Licuricilor. Ei știu calea spre pădure mai bine decât oricine altcineva.

Apoi în sus pe trepte și cu mare atenție la treapta magică, cea care deschide ușa invizibilă spre pădure. Pe treaptă sari de trei ori într-un picior și spui cuvântul magic “FURSEC“.

Pădurea Neagră de Fursecuri este acum aproape. Copacii sunt negrii iar coroana lor este verde smarald. Ei ascund cea mai de preț comoară – fursecurile.

Fusecuri calde și dulci. Cu bucăți fine de ciocolată amăruie care se topesc încet în gură și cubulețe mici de alune. Ești invitat și tu la o gustare.

Veverițele zâmbărețe și aricii țepoși, vulpele șirete și iepurașii drăgălași și-au pus și ei deoparte porția lor. Și nu o împart cu nimeni.

Însă dincolo de pădure mai este ceva. Un loc unde au voie numai cei care știu să se bucure cu adevărat de momentul savurării unui fursec și ar face orice ca să poată mânca unul. S-ar cățăra până și într-un copac pentru asta!

Aici dăinuie Copacii Flamingo Roz.

Și în ei se cațără copii cu poftă de viață și de dulce!

Eu m-am cățărat într-un copac așa și v-am spus povestea mea!

 
Leave a comment

Posted by on October 29, 2012 in Cu mâncare

 

Tags: , , , , ,

Bucate încercate. 58 de feluri țărănești

Ciorbă de lobodă, plăcintă bulgărească cu brânză, țelină la cuptor, pilaf de raci, fasole mințită, imam – baialdî, plăcintă cu praz (ca la ar mâni), bucate gătite din ceapă sunt doar câteva din cele 58 de rețete care se găsesc în cartea de bucate “Bucate încercate. Rețete culese de Georgeta Roșu și ilustrate de Horia Bernea în 1996″ lansată vinerea trecută la Clubul Țăranului în București.

Cartea nu este o simplă culegere de rețete, ci este rezultatul unei cercetări de teren îndelungate de 40 de ani care presupune nu doar relatarea descoperirilor ci și punerea lor în scenă. De aici și numele de bucate încercate. Din totalul de aproximativ 400 de rețete documentate de autoarea Georgeta Roșu, etnolog la Muzeul Țăranului Român, 58 au fost testate personal. Este o carte multiculturală, care prezintă atât rețete românești cât și rețete ungurești, săsești și bulgărești, așa cum povestea însăși autoarea la lansare.

“„Bucatele încercate” adunate în această carte stau mărturie faptului că românii au avut o bucătărie tradiţională, făcută cu grijă, aproape spiritualizată, că într-un ceaun sau într-o strachină poţi descoperi un întreg univers ale cărui exprimări şi gust sunt de nebănuit.” (Muzeul Țăranului Român)

Marea vedetă la lansare, pe lângă această carte, a fost desigur mâncarea, rețete preparate chiar din cuprins! M-am delectat cu ocazia asta cu pâine cu măsline, cu mac și susan, cu iahnie de fasole cu ceapă roșie și o plăcintă cu brânză și gem deasupra. Un ospăț pe măsură! 🙂

Am putut lua cu mine și un suvenir, câteva dintre rețetele extrase din carte, care erau aranjate pe mese pentru toată lumea. Am mai adăugat câteva pe listă cu ocazia asta. Cartea este din hârtie lucrată manual și o puteți găsi în librăriile Cărtureși de săptămâna aceasta. Din păcate nu se putea cumpăra direct de la lansare și nici prețul nu l-am putut afla pentru că la acel moment nu era stabilit încă. Revin cu detalii.

Până atunci am făcut poze la rețetele culese de mine de la eveniment. Enjoy!

Surse poze aici și aici.

 
Leave a comment

Posted by on September 25, 2012 in Cu mâncare, Evenimente

 

Tags: , , , , ,

Cum se alege o rețetă

Se alege și gata! Serios, atât de ușor ar trebuie să fie.

Înainte de a fi o plăcere și o distracție pentru că am ales să pornesc acest blog, gătitul este pentru mine o nevoie și o necesitate. Ce gătesc  azi, ce mănânc azi, ce să mai încerc, ce rețetă să aleg, când gătesc reprezintă  dilema și grija zilnică pentru mine.  Pentru că sunt din alt oraș și nu mai stau cu părinții de 5 ani deja, doamne cum trece timpul!!, pentru că am avut mereu bucătărie cât am stat în București și bani acolo cât să-mi permit să-mi cumpăr mâncare, am ales calea asta a gătitului decât să mânânc în oraș sau că comand de undeva.  Mai fac asta uneori, nu sunt chiar ușă de biserică, dar astea sunt excepții. Problema pachetului nici nu s-a pus pentru că mama m-a amenințat că dacă plec la București, îmi gătesc singură!

Însă atunci când vine vorba despre alesul unei rețete parcă o iau razna. Stau și mă gândesc cu orele la asta încercând să aleg una din milioanele câte există. Credeți-mă, am căutat pe Google cuvânul “rețetă” și rezultatul e năucitor așa puțin. Ca să nu mai zic dacă dați search la “rețețe”…

Rețeta perfectă sau care să sătisfacă pe toată lumea este un ideal, nu există. De cele mai multe ori mi se întâmplă să petrec mai mult timp căutând o rețetă decât gătind efectiv și asta îmi dă dureri de cap. Uneori mi-e pur și simplu așa e foame și sunt atât de obosită încât îmi pierd răbdarea căutând o rețetă, darămite până când e gata.

Deci cum se rezolvă problema asta? Eu m-am hotărât, eu și mama, ca vom lua rețetele la rând. Am sute de rețete printate sau decupate din reviste, câteva cărți de bucate și multe multe bloguri culinare pe care le urmăresc. Apoi m-am gândit să scriu acest articol cu sfaturi și idei care să mă ajute să mă organizez mai bine și sper ca și vouă să vă vină în ajutor. 🙂

Pentru început puteți alege să preparați prima rețetă care vă iese în cale și vedeți cum este. Dacă nu, mergeți direct la țintă și dacă aveți poftă  de pui spre exemplu, căutați o rețetă cu pui și băgați mare!  Este una dintre milioanele care există și cu ocazia asta o puteti deja tăia de pe listă. Eventual faceți și mici remarci la final dacă v-a plăcut, ce putea fi îmbunătățit sau un mare “NU” dacă nu se merită și a doua oară. Puteți să le puneți deoparte, să  creați propriul sistem de a le organiza în foldere în calculator sau dosare dacă sunt printate, “ÎNCERCATE”, “DA”, “NU” (pe acestea le puteți și arunca), etc.  Pasul ăsta este opțional, îl puteți face numai dacă aveți timp și chef de așa ceva.

Foarte importante când alegeți o rețetă sunt ingredintele. Le aveți? Trebuie să mergeți să le cumpărați? Sunt ușor/greu de găsit? Vedeți  mai întâi ce ingrediente aveți și ce vă mai trebuie. Este important să fiți puțin atenți la asta înainte de a alege rețeta ca să nu trebuiască să mergeți până în India după chutney de cocos sau să vedeți că vă trebuie șofran, care este cel mai scump condiment din lume la aproape 4000 euro kilogramul!!,  sau frunze de palmier, etc.  Alegeți ceva mai simplu, cu ingrediente care se găsesc ușor în hypermarket sau chiar la magazinul de la colț.

Citiți rețeta cu atenție până la capăt. Vedeți cât durează pregătirea și de ce ustensile aveți nevoie. După ingrediente cred că cele mai importante sunt ustensilele de bucătărie.  Aveți  forma de chec, un tirbușon, o mașină de măcinat nucile, etc.? Este păcat ca tocmai acestea să vă dea peste cap rețeta și să nu o puteți duce până la final. Timpul, de asemenea este important. Poate coca trebuie lăsată la crescut 2 ore sau peste noapte, la frigider sau la cald, puiul trebuie lăsat la marinat; sunt doar câteva exemple pe care trebuie să le știti de la început ca să vă puteți organiza mai bine.

Țineți cont și de sezon. Unele alimente se găsesc doar iarna sau doar vara așa că mai bine gătiți cu ce vedeți prin piață sau mai știți că a răsărit prin grădina de la țară.

Don’t overdo it și don’t overthink it. Nu trebuie să faceți spectacol în bucătărie mereu. Lăsați show-ul pentru mai târziu sau pentru profesioniști. La noi în bucătărie nu este ca la Master Chef sau ca într-un restaurant de 5 stele. De cele mai multe gătim de foame, pentru că trebuie să ne hrănim și nu avem mereu musafiri sau pe cineva alături pe care încercăm să-l/o impresionăm. Acelea sunt ocaziile speciale.

Alegeți ceva ce stiți că puteți stăpâni. Mai ales pentru început. Nu are sens să vă aventurați prea departe în necunoscut. Sunt multe rețete care vă pot lua ochii și nu se merită. Nu ați mai făcut rețeta X  până acum, nu sunteți siguri și poate nu iese. Nu este nimic mai frustrant decât să-ți fie foarte foame și poftă și să se ardă mâncarea sau să nu se facă aluatul de tartă bine, etc. Am trecut prin asta de mai multe ori și m-am ars, ca să zic așa. Dacă vreți să gătiți doar pentru voi sau pentru sora, fratele, colegul de apartament, alegeți ceva simplu și ușor de făcut, gustos și sănătos. Important este să vă potoliți foamea și să nu trebuiască să mâncați prin oraș unde este super scump sau să comandați din nou pizza, după care vi se face iar foame peste o oră…

Planificați puțin din timp rețeta dacă puteți. Dacă vreți să gătiți în timpul săptămânii seara, profitați de pauza de prânz de la serviciu ca să frunzăriți o carte de bucate sau o revistă de specialitate, dacă luați la voi bineînțeles, sau căutați pe net. În felul acesta știți deja înainte de a pleca de la birou ce gătiți în seara respectivă și stați și mai puțin timp la cumpărături pentru că știți de ce aveți nevoie! Dacă vreți să gătiți în weekend mergeți la cumpărături de vineri seara, chiar dacă este mai aglomerat. Așa scăpați de o grijă și sâmbătă dimineața doar vă treziți și gătiți. Asta în prima parte a zilei, apoi vă bucurați de restul zilei așa cum doriți pe stomacul plin. Sau vă puteți lua o oră în weekend ca să planificați felurile de mâncare pentru săptămâna care vine.

Alegeți o rețetă care să ofere cât mai multe explicații și cu poze dacă se poate. De câte ori nu am citit rețete în care scria: „Puneți tava la cuptor la foc potrivit. La final, scoateți tava…”Ce puii mei înseamnă foc potrivit și pentru cât timp? Doamne! Uitați-vă pe blogurile culinare, acolo oamenii știu despre ce vorbesc, cu asta se ocupă sau gătesc de mai mult timp, au încercat rețetele ei înșiși si vă mai dau și sfaturi. Mai degrabă aș avea încredere în cineva care scrie pe un blog despre cum a făcut o rețetă, a pus poze și comentarii, decât într-o rețetă seacă dintr-o revistă glossy cu poza de final. Mersi! Căutați pe net blogurile cele mai bune, există topuri, pe fiecare blog există blogroll unde vi se face legătura către alte bloguri recomandate de bloggeri. Am și eu. 🙂 Încercați-le.

Optați pentru ceva nou de fiecare dată. Astfel, învățați ceva nou, câștigați experiență, aveți un sentiment plăcut la final și cu timpul puteți trece la lucruri mai avansate.

Nu în ultimul rând răsfățați-vă, faceți-vă poftele pentru că în bucătărie nu e nimeni să vă spună ce aveți voie și nu să faceți. Sunteți doar voi. Eu spre exemplu am poftă de un an de zile să prepar fursecuri cu ceai sau o prăjitură cu ceai. Îmi stă atât de rău pe creieri unoeri încât doar la asta mă gândesc. Nu știu cum funcționează la voi, dar mie dacă îmi intră o idee în cap e musai să o și transform în realitate. Dacă nu, trebuie să existe un motiv foarte solid ca să nu o duc până la capăt. Așa că pregătiți-vă de o rețetă cu ceai în curând.

În speranța că am ajutat pe cineva și am putut oferi câteva sfaturi ok, vă doresc să puteți găti mai ușor acum si să petreceți mai mult timp în bucătărie decât pe net sau cu nasul în cartea de bucate căutând o rețetă.

Eu m-am mai liniștit oricum și voi alege mai ușor și repede rețetele pe viitor. Acum vă întreb si pe voi: Cum alegeți o rețetă? Care este motivația? Vă este greu, ușor?

Mulțumesc și spor la gătit!

 

 

 

 
2 Comments

Posted by on September 17, 2012 in Cu mâncare, Rețete

 

Tags: , ,

Street food în Viena și Figlmuller

Plimbându-mă pe străzile Vienei nu am putut rezista să nu cumpăr ceva rapid de mâncare atunci când aveam poftă. Era mai ușor decât să mă opresc de fiecare dată la un alt restaurant sau bar, ca să nu zic că era și mai ieftin. Nu am rămas dezamăgită deloc de oferta Vienei în ceea ce privește mâncarea pe stradă, ci chiar aveam de unde alege, de la preparate tradiționale la pizza.

O să vă prezint câteva dintre mâncărurile mele preferate din Viena și la sfârșit vine marea dezvăluire: a treia și ultima minune culinară vieneză. Curioși care este? 🙂

O primă observație pe străzile din Viena este faptul că peste tot se găsește mâncare asiatică, în special Asian Noodles (tăieței asiatici). Multe fast-food-uri care prepară tăieței cu carne sau doar cu legume și alte specialități tradiționale. Inițial nu am fost atrasă de ei, dar într-o seară la Prater (Prater 123) mi s-a făcut foarte foame și i-am încercat. Am cumpărat cu legume și i-am văzut preparați în fața mea, pe o plită foarte încinsă, cu legume proaspete și diverse în ulei condimentat. Yummy!

Pe Mariahilferstrasse se găsesc foarte multe magazine și locuri de unde puteți face cumpărături. Este o stradă foarte lungă blindată pe ambele părți cu haine, genți, încălțăminte, etc. și … mâncare. Aici am degustat alt preparat foarte des întâlnit în Viena, tradițional de data asta: Kasekrainer (cârnat cu brânză). Este servit într-o pâine ca de hot dog, cu muștar și ketchup. Delicios și vă satură pentru câteva ore pentru că este destul de mare.

Tot aici am dat peste un magazin interesant cu foarte multe sandvișuri: cu salam unguresc, cu sos tzatiki, cu ou, cu creveți, cu somon file, cu salate de tot felul, cu brânză și icre negre. Ultima variantă mi s-a părut puțin de fițe așa si mă întrebam cum ar fi să se găsească și pe străzile din România. Mi-am cumpărat un singur sandviș ca să încerc, cel cu caviar, ca să-mi fac un pic de cap.

Am ajuns în sfârșit și la pizza. Nu mă așteptam să fie atât de multă pe străzi. În fast-food-uri dar și multe restaurante italienești așa încât turiștii italieni să poată sta fără griji. Pizza degustată a fost simplă: cașcaval, salam și busuioc uscat.

V-am lăsat să așteptați destul pentru ultima minune culinară descoperită în Viena. Poate că v-ați gândit la asta deja și nu mai prelungesc nici eu momentul: șnițelul vienez de la Figlmuller (Backerstrasse 6, unde am fost eu și Wollzeille 5, care era în renovare) este în top 3 mâncăruri preferate din concediul meu. Figlmuller se promovează drept “Casa șnițelului. De mai bine de 100 de ani” și se laudă că au cel mai faimos și bun șnițel din Viena. Într-adevăr este popular pentru că trebuie să stai la coadă ca să intri, coada întinzându-se bine pe trotuar și în stradă. Iar lumea nu se oprește din venit. Nu am așteptat mult să intrăm, poate și din politețea clienților aflați înăuntru care comandă și pleacă pentru ca și alții să se bucure. Lucrurile merg bine și înăuntru, chelnerii se mișcă repede și servirea este foarte bună. Ce este special la acest șnițel este că se folosește doar carne de porc din mușchiul de pe spate care este mai puțin grasă și fiecare șnițel este bătut bine până ajunge la un diametru de 34 cm. Este imens și poate fi cu ușurință savurat de 2 persoane. Pesmetul prin care este trecut șnițelul este făcut numai din chifla lor denumită Austrian Emperor roll și asta îl face mai crocant iar uleiul folosit este vegetal light. Totodată el este preparat în 3 tigăi diferite! De aceea este unic și este a treia mea minune. Vi-l recomand și vouă cu drag servit cu salată mixtă, salată de cartofi și un pahar de vin.

 
3 Comments

Posted by on August 26, 2012 in Cu mâncare, Gurmanda în lume

 

Tags: , , , , , , , , ,

Dulce-i viața de Viena (I)

Și uite așa am ajuns și în Viena. Poate că v-ați întrebat, sau nu, de ce am lipsit atât din bucătărie, dar am fost în concediu hoinărind pe străzile din Viena în căutare de delicii culinare pe care să le împărtășesc cu voi. A fost de asemenea prima mea experiență culinară din străinătate trăită în mod conștient, documentată și povestită acum.

Orașul în sine l-am găsit ticsit de turiști și localnici deopotrivă, bogat în cultură și bun gust, călduros de primitor deși nu peste tot și nu cu toată lumea, drăguț de scumpuț, foarte verde, boem și cool. M-am îndreptat însă de data asta mai mult spre partea culinară, m-am transformat într-un turist gurmand cu nasul pe sus, inhalând aromele de pe stradă și din restaurante, admirând vitrinele decorate creativ de dulce și jucăuș și folosind toate papilele gustative puse la dispoziție pentru a degusta din cât mai multe bunătăți. În total 4 zile petrecute în orașul traversat de Dunăre, 3 minuni culinare vieneze descoperite și multe poze apetisante.

Acesta este cadoul meu pentru voi, de ziua mea! 🙂

Printre primele zile am vizitat unul dintre frumoasele palate ale Vienei, Belvedere (Rennweg 8), unde nu m-am delectat doar cu arta faimosului Gustav Klimt ci și cu o prăjitură de-ale casei, Belvederetorte. O combinație între portocală, aluat de nucă și migdale, a fost un desert care mi-a încântat șederea și mai mult la palat. 

Un alt popas am făcut la Donauturm Wien, Turnul Dunării (Donauturmstrasse 4). Aflat la 252 de metri deasupra Vienei, este cel mai înalt punct din oraș și priveliștea se merită. Cafeneaua Panorama este la doar 160 de metri în timp ce restaurantul la doar 170… În cafenea am servit această minunată prăjitură, Mohntorte, sau prăjitură cu mac. Foarte dulce și parcă macul avea alt gust la altitudinea aceea. Merită încercată experiența.

Și ajungem la prima minune descoperită în Viena: Sachertorte. Faimoasa și extraordinara prăjitură vieneză cu ciocolată și gem de caise. Mmmmm…. Și acum îmi amintesc momentul în care am savurat acest dulce suprem. Inventatorul se numește Franz Sacher și a creat prăjitura în 1832. Originala Sachertorte se prepară doar în Viena și Salzburg și pleacă de acolo mai departe în lume. Rețeta este secretă desigur și în Viena sunt două locuri care se mândresc că ar deține rețeta originală, cafeneaua de la Hotelul Sacher (Philharmonikerstrasse 4) și patiseria Demel (Kohlmarkt 14). Care dintre ele spune adevărul? Nu vom ști niciodată. 

Încet, încet ne apropiem de finalul primei părți, dar nu înainte de a vă prezenta câteva dintre dulciurile vieneze admirate în magazine si din vitrine.

Stați pe aproape pentru că partea a doua va fi și mai dulce și vă promit un show pe cinste cu a doua minune culinară vieneză.

 
2 Comments

Posted by on August 22, 2012 in Cu mâncare, Gurmanda în lume

 

Tags: , , , , , , , , ,

 
%d bloggers like this: