RSS

Category Archives: Cu mâncare

Mâncare sănătoasă?

“Dacă jumătate din populația Bucureștiului ar consuma timp de un an, cartofi copți în loc de cartofi prăjiți, cantitatea de grăsime care ar fi evitată depășește 1, 5 tone.” (comunicat de presă, Unilever Food Solutions) Interesant, nu? Sau chiar puțin înspăimântător dacă facem niște calcule.

Eu am început să mă gândesc mai des la mâncare, mai ales de când am blogul, la ce să mai gătesc, dacă mănânc sănătos și ce aș putea face pentru a-mi îmbunătăți alimentația. Pentru mine mâncare sănătoasă înseamnă: no fast food, mai puțină prăjeală, mai puține grăsimi, multe fructe și legume, produse proaspete, mâncare preparată în casă, mai puțin zahăr și sare, ciorba și lichidele în general (aici educația pe care am primit-o este “de vină” pentru că mama spunea mereu că este bine să mai consum și lichide altfel mi se lipește burta de spate), fără pâine albă, mai rar carne de porc, fără sucuri acidulate și mai rar dulciuri. În plus, nu gătesc niciodată pentru 3 zile ci porții mici pentru a fi consumate pe loc. Pe lângă mâncare în sine, mai contează și cantitatea, regularitatea meselor, orele la care mănânc și combinațiile pe care le fac. De asta încerc să țin cont acasă. Ce se întâmplă în restaurante însă?

“78% dintre bucureșteni spun că mâncarea sănătoasă are un preț mai mare.”

Într-un studiu realizat de Unilever Food Solutions (Perceptions and Practices related to Healthy Eating, martie 2012), a reieșit că “mâncarea sănătoasă este considerată scumpă, nesățioasă și mai puțin gustoasă de către persoanele care iau frecvent masa în oraș, atât la nivel local, cât și la nivel global.” Prețurile din meniuri sunt mai piperate când vine vorba despre preparate mai sănătoase, însă nu sunt mereu justificate.

La noi obiceiul de a ieși la restaurant este considerat o ocazie specială. 

“73% dintre bucureștenii care iau masa în oraș în mod regulat preferă să se răsfețe când merg la restaurant.”

Și eu fac asta uneori când ies. Comand ceva ce știu că nu o sa fac în casă sau e mai greu să prepar singură, mă răsfăț pentru o seară, dar nu sunt mereu încântată. Nu consider că există diversitate în meniurile din restaurante, mâncarea nu este preparată tot timpul bine și cu interes iar serviciile lasă de dorit. Noi, în calitate de clienți și consumatori finali, deținem o parte din responsabilitate atunci când vine vorba despre calitatea serviciilor și a produselor. Trebuie să informăm chelnerul/patronul atunci când ceva nu este în regulă, nu a fost pe placul și gustul nostru, poate fi îmbunătățit, am avut parte de o experiență neplacută, dar și atunci când experiența a fost una excelentă! Asemenea experiențe se întâmplă rar și de aceea nu ar trebui trecute cu vederea.

Până atunci, o să încerc să fac mici schimbări la mine în bucătărie și o sa le împărtășesc cu voi pe parcurs.

Sunt curioasă pentru voi ce înseamnă mâncare sănătoasă? Ce v-ar plăcea să puteți comandați într-un restaurant? Cunoașteți restaurante bune în București unde ați fost mulțumiți atât de calitatea serviciilor cât și a mâncării? Ce schimbări ați face în alimentația personală?

Sursa foto1, foto2.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on July 16, 2012 in Cu mâncare

 

Tags: , , , ,

Gala BLOGourmet

Vin cu o veste buna pentru bloggerii culinari de peste tot. 🙂

Am descoperit o initiativa frumoasa care mi-a atras atentia. Este vorba despre o gala de premiere a blogurilor culinare organizata de restaurantul The Harbour din Bucuresti. Cred ca este un lucru bun pentru aceasta nisa care din punctul meu de vedere ar trebui sa se dezvolte cat mai mult si sa se faca cunoscuta. Si Adi Hadean scria despre acest aspect saptamana trecuta. Puteti citi articolul lui aici.

Categoriile propuse de organizatori sunt urmatoarele:

  • cea mai buna recenzie de restaurant
  • cel mai bun blogger retetar
  • cea mai complexa forma de prezentare a unei retete
  • cea mai accesata pagina de Facebook a unui blogger culinar
  • cel mai bun travel&food blogger
  • cea mai buna fotografie de produs culinar finit (Food Porn)
  • cel mai bun blogger culinar debutant
  • cel mai bun blogger culinar de nisa

Inscrierile se pot face direct pe site si incepand cu 1 februarie incepe votarea preferatilor. Castigatorii o sa fie alesi de un juriu, dar conteaza foarte mult si voturile primite de la prieteni, familie, vecini, etc.

M-am inscris si eu si am fost acceptata pentru categoriile: cea mai complexa forma de prezentare a unei retete, cel mai bun blogger culinar debutant (pentru ca nah, sunt mica si la inceput :)) si cea mai buna fotografie de produs culinar finit (Food Porn) – asta am aflat mai tarziu. Nu ma gandesc neaparat ca o sa castig, ci mai mult m-am inscris pentru experienta si ca sa cunosc alte persoane din domeniu.

Mi-ar placea sa stiu ca am parte de sprijinul vostru, al cititorilor si al prietenilor, fiind la inceput de drum. Va multumesc foarte dulce!

Cristina

 
8 Comments

Posted by on January 21, 2012 in Cu mâncare, Evenimente

 

Tags: , , , ,

Food Porn

Food Porn este un concept de care am auzit foarte putin, spre deloc in Romania si mai ales pe bloguri culinare. Nu este ceea ce va ganditi ca este, nu are legatura cu sexul si nu implica utilizarea mancarii in alte scopuri decat cele evidente, acela este alt domeniu.

Conform Wikipedia.org termenul se pare ca a fost inventat de criticul feminist Rosalind Coward, academician, jurnalist si scriitoare britanica in cartea sa din 1984, Female Desire: “Food pornography exactly sustains these meanings relating to the preparation of food. The kinds of picture used always repress the process of production of a meal. They are always beautifully lit, often touched up.” (p. 103) Poate fi o lectura interesanta, nu credeti?

Tocmai la asta se refera termenul in cauza, la modul glmour de prezentare al mancarii, al preparatelor de tot felul, o combinatie de fotografie food si porno. Produsele sunt de cele mai multe ori foarte bogate in calorii si grasimi, de aici si reactia de salivare excesiva la privirea lor si glorificarea lor ca substitut pentru sex. Oare?

Uneori conceptual de food porn este folosit si pentru a face referiri la junk food adica fast food si dulciuri tocmai din cauza continutului de grasimi ridicat si caloriilor. Exista si o Regina a Food Porn-ului, Nigella Lawson, care a fost denumita asta datorita stilului foarte atractiv de prezentare a unor emisiuni de gatit si indraznelii.
Am vazut multe bloguri, straine, dedicate in totalitate acestui concept cum este Food Porn Daily, unde asa cum ii spune si numele, zilnic posteaza o poza. Este crunt!!

La final, daca chiar nu ma credeti, va las cu o galerie foto ca sa vedeti ca termenul nu are legatura cu sexul, cel putin nu una directa.

Cum vi se par? Ati rezista tentatiei sau nu?

Sursa foto

 
6 Comments

Posted by on January 9, 2012 in Cu mâncare

 

Tags: , , ,

Sarbatori imbelusugate si dulci sa aveti!

Sper ca v-au placut retetele propuse de sarbatori, putine cate au fost, si v-au inspirat sa creati ceva magic la voi in bucatarie pentru familie si cei dragi.

In perioada urmatoare Bucataria Cristinei intra intr-o mica vacanta, dar va promit ca ne vedem la anul cu multe multe idei de retete bune si gustoase si cu forte proaspete.

Va urez un Craciun fericit si sa aveti masa imbelsugata, sa va bucurati de timpul petrecut in familie si de multa odihna, liniste si pace. Anul nou sa va gaseasca sanatosi, fericiti, plini de speranta si mai buni. La multi ani!

Am pregatit ceva special pentru voi, cei care citesc retetele mele, cei care sunt curiosi sa vada ce mai e nou pe blog, cei care m-au incurajat si mi-au fost alaturi de la primele postari. Pe aceasta cale va multumesc si va doresc mereu aproape. Aceasta felicitare este pentru voi!

Le multumesc din suflet si celor de la Studio Foto Union si proiectului frumos pe care l-au initiat, Portret de Familie, unde timp de o saptamana oricine putea sa vina cu familia sau prietenii si sa plece cu o amintire frumoasa. Am intalnit oameni frumosi si veseli care au muncit extraordinar de mult. Cu mine au facut o exceptie si m-au lasat sa pozez singura, mai ales dupa ce au vazut ca venisem cu farfuria de acasa si incepusem sa le povestesc de ce as vrea sa am o astfel de felicitare. Nu este un portret de familie in sine, ci este un cadou pentru “familia” care cred eu ca a inceput sa se adune in jurul acestui blog, facut cu multa pasiune.

Sarbatori fericite tuturor! 🙂

 
2 Comments

Posted by on December 23, 2011 in Cu mâncare

 

Tags: , , , , ,

Draga blog,

Nu ti-am mai scris de mult. Te-am neglijat si imi pare rau pentru asta. De cand ne-am cunoscut, m-am angajat si timpul parca a zburat pe fereastra. Stii cum e. De dimineata pana seara la birou, seara mai iesi in oras putin, ajungi acasa si apoi mai faci ceva sau te culci direct, in functie de stadiul de oboseala la care ai ajuns  sau agitatia din timpul zilei. Insa, nu am uitat complet de tine. Intr-o dimineata chiar, ma aflam in tramvai in drum spre serviciu si langa mine o bunicuta, mie asa mi s-a parut ca ar fi, statea pe scaun si rasfoia o carticica cu retete. M-a acaparat asa de mult incat m-am trezit ca ma holbam la retete si poze si rasfoiam impreuna cu ea pagina dupa pagina. Era si o editie de Craciun si era plina de dulciuri, fursecuri si specialitati de sarbatori. Am inceput sa mi-o imaginez in bucataria ei mica gatind bunatati pentru copii si nepoti in prag de sarbatori, cuptorul mergand intruna, ca un loc magic de unde ies acele dulciuri facute cu multa dragoste.  Trebuia sa fie o gospodina desavarsita in bucatarie, avand experienta unei vieti aproape de incercat retete, degustand mancaruri si citind astfel de carticele. Deja selectia urmatoarei retete se facea rapid, avand in minte o lista cu toate ingredientele trebuincioase sau cele care le puteau inlocui pe unele dintre ele, locurile cele mai bune de unde se puteau cumpara, preturile cele mai avantajoase si timpul prepararii. Apoi, trezita de dimineata, incepea framantatul aluatului de paine, cozonac, taiatul legumelor, cantaritul fainii, zaharului, drojdiei, pudrei de cacao si dupa asta incepea adevarata placere: gatitul. Acele ore in care nu se mai gandea la nimic altceva, ore dulci si savuroase fiind cu ochii pe ceas numai pentru a vedea cat mai trebuie sa stea mancarea pe aragaz sau la cuptor, acele ore in care in bucatarie diverse miresme se imbinau si nu deranjau pentru ca fiecare ii spunea daca macarea este gata.

Apoi, usor usor am inceput sa alunec in poveste. M-am imaginat pe mine din nou in bucatarie, gatind si pregatind tot felul de retete. Mi-era dor. M-am gandit ca asa as vrea sa fiu si eu peste multi ani; in bucatarie, gatind cu mult drag pentru cei familie si prieteni, ca apoi sa savuram impreuna bucatele. Nimic nu leaga mai bine relatia dintre persoane ca actul de a manca impreuna, in liniste sau intr-o galagie puternica unde toata lumea vorbeste cu toata lumea si povesteste cate si mai cate, in functie de cultura sau obisnuinta.

A manca este insa deznodamnatul, a gati este inceputul povestii iar eu vreau sa o continui pe a mea.

Pe curand blog drag,

Cristina

 
Leave a comment

Posted by on August 29, 2011 in Cu mâncare

 

Tags: , ,

Julie&Julia&Me

You can never have too much butter

Nu sunt critic de film si nici nu imi doresc sa fiu. Stiu doar ca filmul Julie & Julia nu trebuie ratat de nici un iubitor si impatimit al gatitului indiferent de experienta.

Intr-un fel, filmul acesta m-a inspirat. Si nu pentru ca este vorba despre un blog de gatit acolo, ci datorita Juliei Child. O femeie simpla din America, de aproape 40 ani, careia ii placea foarte mult sa manance si descopera ca vrea sa invete sa gateasca. La varsta aceea era abia incepatoare! Unde a ajuns? Ea este cea care a invatat America sa gateasca frantuzeste.

A doua poveste din film o prezinta pe Julie Powell, impatimita a gatitului, care isi propune un obiectiv foarte clar, dar nebunesc: 524 de retete in 365 de zile, toate din cartea scrisa de Julia Child, Mastering the Art of French Cooking. Ca sa fie si mai interesant Julie decide sa scrie un blog despre asta. Vi se pare cunoscut? 🙂

Ambele povesti sunt adevarate si la un moment dat se intretaie. Va las pe voi sa descoperiti cum. Intre timp eu am gasit blogul Juliei pe net, The Julie/Julia Project si e chiar ca in film!!!

Ce m-a inspirat pe mine la Julia Child? Felul ei simplu de a fi, modestia, iubirea fata de gatit, perseverenta, faptul ca muncea din greu si isi pastra bucuria. Ea a transformat gatitul in ceva distractiv, nu o povara, si a facut schimbari majore in modul de a gati al multor americani si nu numai. Este pentru mine sursa de inspiratie numarul unu si motivul pentru care mi-am zis ca si eu as putea sa invat sa gatesc bine. In plus, am gasit fascinanta eterna ei adoratie fata de unt. Si mie imi place.

Am si cateva moment preferate din film pe care vrea sa le impart cu voi. Destul cat sa va deschid apetitul.

“You’re all alone in the kitchen. Who’s to see?”

“Is there anything better than butter?”

Pe scurt, doua femei aflate la inceputul unei aventuri, care nu se lasa descurajate, multe retete savuroase, moment comice (Mery Streep este o actrita desavarsita), Paris, pe fundal melodii de care sa va indragostiti imediat si o doza mare de curaj pentru a va apuca de gatit. Oricine poate gati, trebuie doar sa incepeti. Acesta pare sa fie mesajul principal. Asa ca ce mai asteptati?

Eu va urez mult spor si Bon appétit!

 
3 Comments

Posted by on July 13, 2011 in Cu mâncare

 

Tags: , , , , , ,

Love affair with pizza

When the moon hits your eye like a big pizza pie
That’s amore
When the world seems to shine like you’ve had too much wine
That’s amore
Bells will ring ting-a-ling-a-ling, ting-a-ling-a-ling
And you’ll sing “Vita bella”
Hearts will play tippy-tippy-tay, tippy-tippy-tay
Like a gay tarantella

Dean Martin stia ce stia atunci cand a compus aceasta melodie. Legatura dintre mancare si iubire este foarte fina si nu degeaba se zice ca “Dragostea trece prin stomac.”

Relatia mea cu pizza a inceput de cand eram mica si a evoluat pe masura ce am crescut. Mergeam la petreceri, copil fiind, si tot timpul dupa aperitiv se servea pizza. Mai tineti minte? Era usor de facut, multumea pe toata lumea si era delicioasa. Si mama facea acasa si stiu ca era eveniment! Era cea mai buna pizza, facuta cu ce mai era prin frigider si cu ou batut deasupra. Yummy!

Cand am crescut am inceput insa sa fiu mai pretentioasa, cum suntem noi fetele de obicei. Nu foarte multa carne, am incercat si alba, Quattro formaggi, Quattro stagioni. Deja gusturile se rafinau si diversificau. In Italia, il capo di tutti pizze, am ajuns la simplitatea desavarsita, pizza in forma ei cea mai naturala, cea de-acasa: sos de rosii proaspat, mozzarella, salami si busuioc proaspat. Less is more kind of a thing.

Acum am inceput si relatii de la distanta. Uneori mai comand acasa si imi place. Depinde de stare, moment sau companie.

In postul urmator va dezvalui reteta pentru pizza mea preferata. Pana atunci va las cu melodia lui Dean Martin “That’s amore”. Auditie placuta!

Voi ce love affairs legate de mancare aveti?

Sursa foto 

 
Leave a comment

Posted by on June 7, 2011 in Cu mâncare

 

Tags: , , , ,

 
%d bloggers like this: