RSS

Category Archives: Gurmanda în lume

Bunătăți din Brașov

Iar am fost în Brașov. Cred că o să-mi fac un obicei din asta. De fiecare dată când ajung aici redescopăr orașul, văd o altă față a lui, mă suprinde și mă las cucerită iar și iar. Cel mai mult îmi place muntele și faptul că este așa de aproape de oraș, veghează asupra locuitorilor și oferă o oază de liniște și pace în vacarmul citadin.

Din prima zi am avut plăcuta surpriză să găsesc centrul orașului agitat și harnic adunat la târgul Roadele Pământului organizat de Slow Food Brașov. Producători locali și din toată țara se adună cu bunătăți și gustări alese aici. Cu ocazia asta am aflat și că are loc în ultimul weekend din fiecare lună.

Vă recomand și vouă dacă mergeți prin Brașov să alegeți perioada asta pentru ceva extra de vizitat în vacanță.

Eu iar mi-am luat muștar de Tecuci, preparat după rețeta bunicilor doamnei Găciu din Tecuci. Este foarte foarte bun! Iar standul de prezentare mă atrage mereu și nu plec de acolo cu mâna goală.

În rest mezeluri românești, brânzeturi cu chimen și busuioc, dulciuri ungurești, gemuri, siropuri, pâine de casă șiiii …………

bere de ghimbir!!! Nu gustasem până acum din comerț pentru că este ușor de preparat în casă. Bitter-lemon, blueberry, cranberry, mandarin, pineapple-pear, cherry-maca și peppermint-lime cu 5 ron sticla.

No alcohol! Just bubbles. 🙂 Și cu efect afrodiziac, deși aici nu bag mâna în foc.

Seara am poposit la restaurantul Bella Musica, Piața Sfatului, nr. 19, foarte aproape de centru. Eu și sora mea – my travelling companion 😀 – ne-am delectat cu nimic altceva decât un gulaș perfect cu găluște (25 ron porția). Localul nu este pentru toate buzunarele, dar merită pentru o cină gustoasă, o atmosferă rustică și serviciu foarte bun. Cel puțin chelnerul nostru s-a mișcat foarte bine. Ce n-am înțeles este legătura dintre numele italian, gustarea mexicană din partea casei și mâncărurile tradiționale românești…

La finalul vacanței pentru a îndulci plecarea vă recomand cofetăria La Vatra Ardealului, strada George Baritiu 14. Este micuță, drăguță foc, genul de loc unde se îndrăgostesc oamenii la o linguriță de deliciu sau cataif. Aici puteți vedea familii care stau împreună la o prăjitură, cupluri îmbrățișate și zâmbitoare degustând bezeluțe, turiști, oameni pe fugă care vin să ridice comenzi, și ocazional persoane care observă toate aceste detalii și care fac poze la farfurii. Pe a mea s-a aflat un deliciu. Prăjitura deliciu. O linguriță vă trimite pe alte meleaguri, credeți-mă.

Aici se încheie călătoria mea gurmandă. Pe curând!

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on October 9, 2012 in Evenimente, Gurmanda în lume

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Street food în Viena și Figlmuller

Plimbându-mă pe străzile Vienei nu am putut rezista să nu cumpăr ceva rapid de mâncare atunci când aveam poftă. Era mai ușor decât să mă opresc de fiecare dată la un alt restaurant sau bar, ca să nu zic că era și mai ieftin. Nu am rămas dezamăgită deloc de oferta Vienei în ceea ce privește mâncarea pe stradă, ci chiar aveam de unde alege, de la preparate tradiționale la pizza.

O să vă prezint câteva dintre mâncărurile mele preferate din Viena și la sfârșit vine marea dezvăluire: a treia și ultima minune culinară vieneză. Curioși care este? 🙂

O primă observație pe străzile din Viena este faptul că peste tot se găsește mâncare asiatică, în special Asian Noodles (tăieței asiatici). Multe fast-food-uri care prepară tăieței cu carne sau doar cu legume și alte specialități tradiționale. Inițial nu am fost atrasă de ei, dar într-o seară la Prater (Prater 123) mi s-a făcut foarte foame și i-am încercat. Am cumpărat cu legume și i-am văzut preparați în fața mea, pe o plită foarte încinsă, cu legume proaspete și diverse în ulei condimentat. Yummy!

Pe Mariahilferstrasse se găsesc foarte multe magazine și locuri de unde puteți face cumpărături. Este o stradă foarte lungă blindată pe ambele părți cu haine, genți, încălțăminte, etc. și … mâncare. Aici am degustat alt preparat foarte des întâlnit în Viena, tradițional de data asta: Kasekrainer (cârnat cu brânză). Este servit într-o pâine ca de hot dog, cu muștar și ketchup. Delicios și vă satură pentru câteva ore pentru că este destul de mare.

Tot aici am dat peste un magazin interesant cu foarte multe sandvișuri: cu salam unguresc, cu sos tzatiki, cu ou, cu creveți, cu somon file, cu salate de tot felul, cu brânză și icre negre. Ultima variantă mi s-a părut puțin de fițe așa si mă întrebam cum ar fi să se găsească și pe străzile din România. Mi-am cumpărat un singur sandviș ca să încerc, cel cu caviar, ca să-mi fac un pic de cap.

Am ajuns în sfârșit și la pizza. Nu mă așteptam să fie atât de multă pe străzi. În fast-food-uri dar și multe restaurante italienești așa încât turiștii italieni să poată sta fără griji. Pizza degustată a fost simplă: cașcaval, salam și busuioc uscat.

V-am lăsat să așteptați destul pentru ultima minune culinară descoperită în Viena. Poate că v-ați gândit la asta deja și nu mai prelungesc nici eu momentul: șnițelul vienez de la Figlmuller (Backerstrasse 6, unde am fost eu și Wollzeille 5, care era în renovare) este în top 3 mâncăruri preferate din concediul meu. Figlmuller se promovează drept “Casa șnițelului. De mai bine de 100 de ani” și se laudă că au cel mai faimos și bun șnițel din Viena. Într-adevăr este popular pentru că trebuie să stai la coadă ca să intri, coada întinzându-se bine pe trotuar și în stradă. Iar lumea nu se oprește din venit. Nu am așteptat mult să intrăm, poate și din politețea clienților aflați înăuntru care comandă și pleacă pentru ca și alții să se bucure. Lucrurile merg bine și înăuntru, chelnerii se mișcă repede și servirea este foarte bună. Ce este special la acest șnițel este că se folosește doar carne de porc din mușchiul de pe spate care este mai puțin grasă și fiecare șnițel este bătut bine până ajunge la un diametru de 34 cm. Este imens și poate fi cu ușurință savurat de 2 persoane. Pesmetul prin care este trecut șnițelul este făcut numai din chifla lor denumită Austrian Emperor roll și asta îl face mai crocant iar uleiul folosit este vegetal light. Totodată el este preparat în 3 tigăi diferite! De aceea este unic și este a treia mea minune. Vi-l recomand și vouă cu drag servit cu salată mixtă, salată de cartofi și un pahar de vin.

 
3 Comments

Posted by on August 26, 2012 in Cu mâncare, Gurmanda în lume

 

Tags: , , , , , , , , ,

Dulce-i viața de Viena (II) Apfelstrudel Show

Vă spuneam în postul anterior să vă pregătiți pentru un show mai special și pentru a doua minune culinară vieneză. Ei bine, este vorba despre ștrudel. Și nu orice ștrudel, ci unul regal, degustat chiar în bucătăria regală de la Palatul Schonbrunn ((Kavalierstrakt 52), palatul Împărătesei Maria Tereza. Acesta este pe lista patrimoniului mondial începând cu 1996 și s-a dorit a fi un loc care să rivalizeze cu măreția Versailles-ului. În Camera Oglinzilor a avut loc primul concert al lui Mozart, care avea atunci doar 6 ani. Tot la Schonbrunn veți găsi și cea mai veche grădină zoologică din lume.

Toate astea sunt fără îndoială foarte drăguțe și interesante, dar există ceva care merită și mai mult vizita și drumul bătut până acolo: Bucătăria Regală. Pentru un bilet Classic Pass Plus, aveți acces și aici pentru a fi martori la Apfelstrudel Show, unde primiți una bucată ștrudel delicios de mere și rețeta gratuit pe care să o luați acasă. Spre deosebire de rețeta prăjiturii Sachertorte, aceasta nu este secretă iar demonstrația live vă va ajuta și mai mult să puteți prepara acest desert acasă. Eu m-am “sacrificat” și am stat în picioare în primul rând cu aparatul pregătit pentru a nu-mi scăpa nici un detaliu al celui mai cunoscut și gustos produs de patiserie vienez.

Să se ridice cortina și să intre în scenă APFELSTRUDEL!

Inima îmi bătea foarte tare cât timp am așteptat să intru în bucătăria regală de la Schloss Schonbrunn. Eram un grup de oameni, așteptând ora 16:00 să ocupăm un loc în sală. Imediat ce ni s-a permis accesul am primit fiecare o porție de ștrudel. Bucătăria era micuță, foarte drăguță și primitoare. Am fost întâmpinați de o bucătărească zâmbitoare și prietenoasă din Ungaria, care ne-a împărtășit secretele unui ștrudel perfect. Coca era deja pregătită și ne-am apucat de treabă!

Pentru cocă ingredientele de care aveți nevoie sunt:

  • 250 gr. făină tip 700
  • 2 gr. sare
  • 1 ou
  • 100 gr. apă călduță
  • 20 gr. ulei

Toate ingredientele se amestecă într-un aluat moale și se frământă până se desprinde de pe mâini și masă. Se formează o bilă și se lasă la odihnit într-un castron cu ulei vegetal timp de 30 de minute.

Apoi, aluatul se așează pe un șervet de in și se întinde într-o formă rectangulară.

Se folosesc și făcălețul și mâinile. Se extinde pe spatele mâinilor până ce devine foarte subțire. Trebuie să se poată citit ziarul prin el.

Pentru umplutură vă trebuie:

  • 150 gr. pesmet făcut în casă cu unt (100 gr. pesmet, 50 gr. unt) – se încălzește untul în tigaie, se adaugă pesmetul și se prăjește pănâ ce capătă o strălucire auriu-maronie
  • 150 gr. zahăr cu scorțișoară (140 gr. zahăr, nu spune de care, dar cred că mai bun este cel brun, 10 gr. scorțișoară) – se amestecă cele două
  • 170 gr. stafide – secretul este că se folosesc stafide bete, ținute în rom
  • 10 gr. suc de lamaie
  • aprox. 1 kg. de mere proaspete și acre, decojite și fără miez
  • un shot de rom

Se amestecă toate ingredientele bine. Aluatul era deja pregătit în bucătăria de la palat și ni s-a spus că se poate cumpăra gata făcut. 5 euro o cutie de 800 de grame. Mi-am cumpărat și eu una. 😀 Este de ajuns pentru a prepara un ștrudel.

Umplutura se întinde pe aluat, se taie vârfurile groase și se rulează cu grijă cu ajutorul șervetului de in. Se unge cu unt topit. Se bagă la cuptor într-o tavă unsă cu unt și se coace timp de 190 de grade până ce capătă o strălucire auriu-maronie.

Deci de ce trebuie să țineți cont neapărat pentru rețetă sunt următoarele: mult unt, mult rom si mere acre. Și pentru că vienezii iau foarte în serios prepararea ștrudelului au înființat Apfelstrudel hotline unde puteți suna oricând aveți o problemă sau întrebări legate de rețetă. Numărul este: +43-1-24 100-325. Alo, am o mică problemă cu un ștrudel… Mult succes și

Guten appetit!

 

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Dulce-i viața de Viena (I)

Și uite așa am ajuns și în Viena. Poate că v-ați întrebat, sau nu, de ce am lipsit atât din bucătărie, dar am fost în concediu hoinărind pe străzile din Viena în căutare de delicii culinare pe care să le împărtășesc cu voi. A fost de asemenea prima mea experiență culinară din străinătate trăită în mod conștient, documentată și povestită acum.

Orașul în sine l-am găsit ticsit de turiști și localnici deopotrivă, bogat în cultură și bun gust, călduros de primitor deși nu peste tot și nu cu toată lumea, drăguț de scumpuț, foarte verde, boem și cool. M-am îndreptat însă de data asta mai mult spre partea culinară, m-am transformat într-un turist gurmand cu nasul pe sus, inhalând aromele de pe stradă și din restaurante, admirând vitrinele decorate creativ de dulce și jucăuș și folosind toate papilele gustative puse la dispoziție pentru a degusta din cât mai multe bunătăți. În total 4 zile petrecute în orașul traversat de Dunăre, 3 minuni culinare vieneze descoperite și multe poze apetisante.

Acesta este cadoul meu pentru voi, de ziua mea! 🙂

Printre primele zile am vizitat unul dintre frumoasele palate ale Vienei, Belvedere (Rennweg 8), unde nu m-am delectat doar cu arta faimosului Gustav Klimt ci și cu o prăjitură de-ale casei, Belvederetorte. O combinație între portocală, aluat de nucă și migdale, a fost un desert care mi-a încântat șederea și mai mult la palat. 

Un alt popas am făcut la Donauturm Wien, Turnul Dunării (Donauturmstrasse 4). Aflat la 252 de metri deasupra Vienei, este cel mai înalt punct din oraș și priveliștea se merită. Cafeneaua Panorama este la doar 160 de metri în timp ce restaurantul la doar 170… În cafenea am servit această minunată prăjitură, Mohntorte, sau prăjitură cu mac. Foarte dulce și parcă macul avea alt gust la altitudinea aceea. Merită încercată experiența.

Și ajungem la prima minune descoperită în Viena: Sachertorte. Faimoasa și extraordinara prăjitură vieneză cu ciocolată și gem de caise. Mmmmm…. Și acum îmi amintesc momentul în care am savurat acest dulce suprem. Inventatorul se numește Franz Sacher și a creat prăjitura în 1832. Originala Sachertorte se prepară doar în Viena și Salzburg și pleacă de acolo mai departe în lume. Rețeta este secretă desigur și în Viena sunt două locuri care se mândresc că ar deține rețeta originală, cafeneaua de la Hotelul Sacher (Philharmonikerstrasse 4) și patiseria Demel (Kohlmarkt 14). Care dintre ele spune adevărul? Nu vom ști niciodată. 

Încet, încet ne apropiem de finalul primei părți, dar nu înainte de a vă prezenta câteva dintre dulciurile vieneze admirate în magazine si din vitrine.

Stați pe aproape pentru că partea a doua va fi și mai dulce și vă promit un show pe cinste cu a doua minune culinară vieneză.

 
2 Comments

Posted by on August 22, 2012 in Cu mâncare, Gurmanda în lume

 

Tags: , , , , , , , , ,

 
%d bloggers like this: